MINDÍR s. n. (Regional) 1. Saltea (umplută cu paie sau, rar, cu lînă). V. p ă i e r, s t r ă j a c, m a t r a ț ă, s ă l m ă j a c, p ă r n ă j a c. 3 perini cu puf, 2 mindiruri vechi cu pai (a. 1784). IORGA, S. D. vii, 234. Izvod de zestre: . . . un ogheal, un mindir, patru perne mici (a. 1 787). URICARIUL, XV, 347, cf. VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, V., COSTINESCU. Cîteva scînduri pe doi căpriori, acoperite c-un mindir și c-o plapomă roșie. EMINESCU, N. 38, cf. 43. Deschise lăzile și dulapurile, lovi cu stratul puștii în perni, în mindire. GANE, N. II, 10. S-a culcat îmbrăcat pe mindir și a dormit pînă la ziuă. CARAGIALE, O. I, 133. A găsit-o culcată pe un mindir de paie. ODOBESCU, S. III, 42. Bunicuța, săraca, dormea în săliță, pe-un mindir de paie. VLAHUȚĂ, O. A. 490, cf. DDRF. Un fel de saltea de lînă subțire, pe care seara o întind pe prispă, iar dimineața o ridică și care o numesc mindir. MANOLESCU, I. 40. Trebuie să dormi pe rogojină, noi n-avem nici mindir. DUNĂREANU, CH. 118. Peste scînduri se întinde păierul sau mindirul de paie. PAMFILE, I. C. 405. Culcată pe un mindir între drugii căruții, învelită pînă peste cap cu o pînzătură, gemea Pisicuța. CAZIMIR, GR. 90. A dormit și pe paturi de fier cu mindir de paie. C. PETRESCU, A. 352. Pe un pat de scînduri.. . cu mindir acoperit cu macat de cit. . ., dormea dădaca. BRĂESCU, A. 21, cf. ALRM II/I h 356, A VI 19, 26. ◊ F i g. Se tolăni de-a lungul carului pe mindirul de grăunțe. CONV. LIT. XLIV₁, 42. .2 Plapumă; cergă, cuvertură. V. ț o l, s c o a r ț ă, p ă t u r ă. Era înfășurat într-un mender, cît nu i se vedea nici capul nice picioarele și îl rădicau șease oameni ca pre un mort. AXINTE URICARIUL, LET² II, 150. Materie de o rochie, o față de mindir, fețe de pernă. MARIAN, NA. 294 3. Paner lung, făcut din trestie împletită. Cf.DDRF. - Pl.: mindire și (rar) mindiruri. - Și: (învechit, rar), mendér s. n.- Din tc. minder.