Definiția cu ID-ul 1328748:
Tezaur
MINCIORUȚ, -Ă adj. (Regional într-un bocet, despre oameni) Diminutiv al lui c u m i n c i o r. Tînăruț și hărnicuț, Că ț-ai fost mincioruț, Păcat să putrădești, Că tare cuminte iești (Negrești-Raia Mare). GR. S. VII, 38. - Pl.: mincioruți, -țe. – [Cu]mincior + suf. -uț.