† MINAVET (pl. -eturi) sn., ‼ MINAVETĂ (pl. -te) sf. Mold. 🎼 Flașnetă mică (🖼 3170): am să-i cînt toată ziua din minavet (ALECS.); nu te poți arăta la o fereastră fără să nu înceapă să-ți urle un minavet (I.-GH.); are două pisici foarte bine educate: una învîrtește o minavetă mică ce cîntă mazurca și cealaltă joacă (CAR.) [probabil din pol. menwet < fr. menuet].