4 definiții pentru mimesis
Explicative DEX
mimesis sns [At: DN3 / E: lat mimesis] 1 Principiu estetic, dezvoltat mai ales în antichitate, potrivit căruia arta este imitarea realității. 2-3 (Liv) Mimare (1-2).
MIMESIS s.n. 1. Principiu estetic, dezvoltat mai ales în antichitate, potrivit căruia arta este imitarea realului. 2. (Liv.) Mimare. [Cf. it. mimesi, lat. sav. mimesis, gr. mimeisthai – a imita].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MIMESIS s. n. principiu estetic, de origine platoniciană și aristoteliană, potrivit căruia arta este o rezultantă a imitării realității. (< gr. mimesis, imitație)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Enciclopedice
MIMÉSIS (cuv. gr. „imitație”) subst. Concept estetic conform căruia arta este imitarea realului. Formulat de Platon și Aristotel, m. a fost adoptat ca un principiu fundamental al esteticii europene pentru a defini realismul, înțeles ca transfigurare artistică a ceea ce este semnificativ în realitate (vezi E. Auerbach, „Mimesis”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mimesissubstantiv neutru
- 1. Principiu estetic, dezvoltat mai ales în antichitate, potrivit căruia arta este imitarea realului. DN
- 2. Mimare. DNsinonime: mimare
etimologie:
- mimesi DN