mima vb. I. tr. 1 (compl. indică gesturi, atitudini etc. ale oamenilor) a copia, a imita, a reproduce, <rar> a mimetiza, a plagia, <înv.> a închipui. Copiii mimează gesturile adulților. 2 (compl. indică sentimente, atitudini etc. ale oamenilor) a afecta¹, a simula, <fig.> a juca. Mimează o nepăsare totală față de tot ce se întâmplă. Încerca să-și înșele prietenii, mimând un calm care îi dezarma.