milostivire s.f. 1 (relig. creștină) ajutor, grație, har, îndurare, îndurare divină, milă, milostenie, <înv.> ieftenșug, ieftinătate, ieftineață, ieftinie, ieftinire, milcuire, milosârdie, miloste, milostivenie, milostivnicie, umilenie, umilință, <fig.; înv.> meserătate. Milostivirea lui Dumnezeu se îndreaptă spre cei nenorociți. 2 milă, milostenie, pomană, <fam.> daibojeală, <înv.> eleimosină. 3 (mai ales constr. cu vb. ca „a avea”, „a simți”) îndurare, milă, <livr.> mizerație, mizericordie, <pop. și fam.> suflet, <înv.> îndurământ, mesereare, milcuire, pietate. Este un om care nu are milostivire față de nimeni. 4 clemență, iertare, indulgență, îndurare, îngăduință, toleranță. Arata milostivire față de cei care au greșit fără voie, prima dată. Preoții propovăduiesc milostivirea.