MILION num. card. Număr egal cu o mie de mii. 1 milion, adică 1000 de mii de stănj[ăni]. HERODOT (1 645), 235. ◊ (Urmat de determinări, substantive, de obicei introduse prin prep. „de” indică cantitatea) Două milioane să dea leșilor bani. M. COSTIN, LET. I, 333/20. Să vedea Xerxes în fruntea unei armadii nenumărate. . . Mai mare de cinci milioane și doao sute de mii de oameni. MOLNAR, I. 297/16. Avea un milion de ostași supt steagurile sale. MAIOR, P. 19/27. În toată Italia preste tot sînt peste 20 de milioane de lăcuitori. CR (1829), 17/6. O aristocrație ignorantă. . . ține în lanțuri un popor de mai mult de două milioane de oameni. KOGĂLNICEANU, S. A. 74. Patru milioane de deputați la un loc, cerînd cuvîntul. ALECSANDRI, T. I, 232. Caut în acest București de un milion de locuitori un om să mă asculte și nu-l găsesc. C. PETRESCU, C. V. 152. ◊ (La pl. indică adesea un număr foarte mare, nedeterminat) Arunca milioane de bani de se răscumpăra. N. COSTIN, LET. II, 66/1. Giuruia multe milioane de bani domnilor leșești. NECULCE, LET. II, 420/11. Luînd multe milioane de prunci robi să duse. MINEIUL (1776), 145^v2/25. Atîtea miliunuri de miluri depărtare. GRECEANU, I. 115/28. Milioanele de români îmbătrînise cu az . . . buche. RUSSO, S. 58. Milioane de infuzorii. EMINESCU, N. 23. ◊ (Subînțelegîndu-se un determinativ desemnînd unități monetare) Au izvodit o sumă mare dă datorie, ca cînd ar fi datoare țara milioane piste milioane, I. GOLESCU, în PR. DRAM. 79. Nu mi-aș vinde secretul pe-un milion. NEGRUZZI, S. III, 232. Ce milion? Care milion? De unde milion? ALECSANDRI, T. I, 405. Acele milioane, ce în grămezi luxoase Sînt strînse la bogatul, pe cel sărac apasă. EMINESCU, O. I, 59. Haidați toți la Novac, La Novac cel mai bogat, Milioane la-mpărat. RETEGANUL, TR. 41. - Pronunțat: -li-on. – Pl.: milioane. – Și : (învechit) miliún (pl. miliunuri) num. card. – Din fr. million. – La scriitorii vechi, din ngr. μιλλιοῦνι, pol. milion, germ. Million, it. milione, rus. миллион.