MILDU͹ vb. IV. T r a n z. (Regional) A bate (pe cineva) ușor (în glumă). Unul dintre nuntași întinde mirelui un harapnic, ca să arate miresei stăpînirea lui, și de-i. . . blajin și molcom, numai o milduiește cu harapnicul. SEVASTOS, N. 202, cf. ȘEZ. V, 106. Pe român trîntește, Dar nu-i dă cu totul, numa-l milduiește. ap. TDRG. - Prez. ind.: milduiesc. – Cf. germ. m i l d „blînd”.