MIL¹ s. n. (Învechit și regional) Blană de oaie, piele de oaie prelucrată pentru blană. Numai pentru plofirul giubelii poftesc făr de supărare ca să s[ă] schimbe, or cu mil, or cu jderi (a. 1 763). IORGA, S. D. XI 71. O jube cu milu (a. 1813). URICARIUL, XIV, 234. Cu cîte doaă blane de miluri și de samururi îmbrăcați. GOLESCU, Î. 37. Vine marea, vine, Ce-aduce cu sine? Miluri Și cămiluri. MARIAN, Î.,109. - Pl.: miluri. – Din ngr. μηῆον.