mijlociu, -ie adj., s.m., s.f., s.n. 1 adj. (despre mărimi, dimensiuni, valori etc.) potrivit, <reg.> mistricioi. Este de statură mijlocie. Mărimea terenului dat în posesiune este mijlocie. 2 adj. mediu². Prietenii lor sunt de vârstă mijlocie. 3 adj., s.m., s.f. <pop.> mezin, <reg.> mijlocin. Fratele mijlociu este licean. Cea mijlocie a plecat la studii în străinătate. 4 adj. (despre oameni sau despre caracteristici, trăsături, manifestări etc. ale lor) comun, mediocru, potrivit. Inteligența lui este mijlocie. 5 s.f. (rar) v. Medie. 6 s.n. (gosp.; reg.) <reg.> mijlocar, mijlocaș.