MIJLOCÍT, -Ă adj. Care este făcut indirect; care este realizat prin intermediul sau cu ajutorul cuiva sau a ceva, m e d i a t. Cf. POLIZU. Se naște întrebarea despre regula după care se face această legatură așa încit să ne dea convingerea adevărului gândirii. Numai de această convingere mijlocită este vorba în. . . logică în genere. MAIORESCU, L. 10, cf. ALEXI, W. - Pl.: mijlociți, -te. – V. mijloci.