mijlocaș [At: (a. 1805) URICARIUL, II, 139 / V: miljo~ / Pl: ~i, ~e / E: mijloc + -aș¹] 1 s (Reg) Fiecare dintre cele două lemne care se fixează perpendicular pe loitrele carului, pentm a-i mări capacitatea Si: (reg) curmeziș. 2 s (Reg) Căprior mai lung, din mijloc, al casei, care se unește cu culmea casei. 3 sm Fiecare dintre cei patru incisivi ai calului, situați între clești și mărginași Și (reg) mijlociu (5). 4 sm (Reg; mpl) Fiecare dintre cei patru dinți din față ai calului Si: (reg) clești. 5-6 sm, a (Reg) (Calul) din mijloc dintre trei cai înhămați la o căruță sau la un plug. Si: (reg) mijlocar (16-17). 7 sm (Reg; lpl) Pereche de boi sau de cai de la mijloc dintre trei perechi înhămate la un car, la o căruță etc. 8-9 sm, a (La unele jocuri sportive cu mingea) (Fiecare dintre jucătorii) care acționează între înaintarea și apărarea unei echipe. 10 s (Reg) Furcă cu coada mai lungă cu care se face mijlocul stogului Si: (reg) mijlocar (22), mijlociu (15). 11 sm (Înv) Țăran care posedă o avere mijlocie. 12-13 sm, a (Înv; îs) Țăran ~ și țărănime ~așă (Țăran sau țărănime) care posedă pământ și mijloace de producție suficiente pentru a-și asigura existența.