mijloc s.n. I 1 (geom.) centru. Toate punctele unui cerc sunt la aceeași distanță față de mijlocul lui. 2 centru, <pop.> temei, <înv.> înăuntru, <fig.> buric, inimă, <fig.; înv.> dric. Locuiește în mijlocul orașului. 3 centru, miez, <înv.> înăuntru, <fig.> buric, inimă, <fig.; înv.> dric. Apele izvorăsc din mijlocul pământului. 4 <fig.> sân. Cel mai bine se simte în mijlocul familiei. 5 (cu sens spațial) jumătate. Mașina s-a stricat la mijlocul drumului. 6 (cu sens temporal) jumătate. Trebuie să se întoarcă în țară la mijlocul anului. 7 (cu sens temporal) miez, putere, toi², <pop.> tărie, temei, <reg.> vipie, viu, <înv.> despus, <fig.; pop.> dric. În mijlocul nopții a început o furtună puternică. 8 (anat.) brâu, talie. Cânepa din lan era până la mijlocul lui de înaltă. 9 (anat.; la oameni) șale (v. șa), <pop.> încheietura șalelor (v. încheietură), <înv.> lumbi. O doare foarte tare mijlocul. Nu se mai poate îndoi de mijloc. 10 (adesea urmat de determ. introduse prin prep. „de”) chip, fel, formă, manieră, metodă, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, sistem, <pop.> putință, <înv. și reg.> urmare, <reg.> modru, <înv.> așezământ, manoperă, marșă, mediu¹, mers, mijlocire, tropos, <fig.> cale, <fig.; înv.> cap. Nu găsește un mijloc rezonabil de aplanare a conflictului. 11 (la pl. mijloace) avere, avut¹, avuție, bogăție, bun, situație, stare, <rar> tezaur, <înv. și pop.> vistierie, <pop.> strânsă (v. strâns²), <fam.; glum.> cașcaval, <înv. și reg.> bogătate, prilej, prindere, <reg.> apucătură, blagă, găzdăcie, găzdășag, găzdășie, iosag, prinsoare, stat³, <înv.> bucate (v. bucată), economie, perilavi, periusie, strânsoare, vistier², <latin.; înv.> pecunie, <fig.> aur, cheag, comoară, seu, <fig.; pop. și fam.> bunătăți (v. bunătate), <fig.; fam.> grăsime, osânză, <fig.; înv.> mâzgă. Are ceva mijloace pentru a face și acțiuni caritabile. 12 (la pl.) mijloace materiale = posibilități materiale (v. posibilitate). Are mijloace materiale pentru a-și cumpăra un apartament nou. 13 (la pl. mijloace; fin.) fonduri (v. fond), resurse (v. resursă), <înv.> sermaia, <fig.; fam.> suprafață. Banca dispune de mari mijloace bănești. 14 (la pl.; econ.) mijloace circulante = fond de rulment. Mijloacele circulante reprezintă totalitatea mijlocelor bănești și materiale de care dispune o unitate economică în procesul activității ei. 15 (la pl.; transp.) mijloace de circulație = mijloace de locomoție = mijloace de transport = vehicul. Până la serviciu se deplasează cu diferite mijloace de transport: autobuz, tramvai sau metrou. 16 (înv. și pop.) v. Gros. Mulțime. 17 (înv.; urmat de determ. care indică felul) v. Ambianță. Ambient. Ambiental. Anturaj. Lume. Mediu¹. Societate. II (înv.) v. Intermediar. Mediator. Mijlocitor.