MIJLOÁCĂ adj., s. f. (Regional) 1. Adj. Care este a doua născută dintre trei surori. Cf. L. ROM. 1 959, nr. 5, 77. Îmi dai, mă, pă soru-ta a mijloacă? RĂDULESCU-CODIN, Î. 225, cf. 217. ◊ (Substantivat) Fata cea mai mare. . . lăsă mărul pe un fecior de împărat; a mijloacă tot așa. id. ib. 22. 2. S. f. Oală de lut de trei litri (Rîmnicu-Vîlcea). LEXIC REG. 83. – Pl.: mijloace. – De la mijloc.