Definiția cu ID-ul 1328275:
Tezaur
MIJITÓR, -OARE adj. (Rar) Care mijește1. Îl lovea cu prune în cap, îi azvîrlea cîte una în gură, pe care el o prindea din zbor, și o strîngea între buzele lui roșii, cu mustăți mijitoare. MACEDONSKI, O. III, 6. – Pl.: mijitori, -oare. – Miji1 +suf. -tor.