mijí, mijesc, v.t. 1. (despre ochi) A se închide. 2. (în expr.) Loc de mijit = locul unde copilul stă cu ochii închiși (cu fața la perete sau la copac), în timp ce ceilalți copii se ascund: „Primul găsit este cel care va sta la mijit, la următoarea căutare” (Mihali, 2016: 44). – Din sl. mižati „a închide ochii” (Graur, după DER).