MIHOTÍ vb. IV. I n t r a n z. (Regional; despre cai) A necheza. Caii. . . nechează sau mihotesc și rînchează. ap. TDRG, cf. DR. II, 100, H X 499, 538, XI 504, ALR I 1101/526, 582, 590. ◊ (Prin analogie, despre oameni) Ceilalți băieți mihoteau și zburdau. CONTEMPORANUL, V_I 199, cf. PAMFILE, A. R. 251. Acolo toată ziulica se hârjonesc și nihotesc, ca și cum binele de pe lume ar fi al lor. ȘEZ. III, 107, cf. CV 1 951, nr. 9-10, 46, ALR I/I h 119. - Prez. ind. pers. 3: mihotește. – De la mihoho, prin apropiere de cuvinte ca hohoti, chihoti etc.