MIHOHÓ interj. Cuvînt care redă nechezatul calului (folosit adesea ca strigăt glumeț de alarmă); (regional) hihoho, ihoho. Cf. BARCIANU, PAMFILE, J. I, 122. Mihoho ! stăpînă, sai că mă fură hoții. H IV 65, cf. ȘEZ. III, 71, A II 12. Umblă cu popa și strigă ńihoho ! ALR II/I h 211. ♦ (Substantivat, m.) Cal. Așchiuță din pădure, mihoho din cîmp și Hop, Hop în casă (Sita, cînd cerni făină). SBIERA, P. 320, cf. GOROVEI, C. 345, PAMFILE, C. 32. Pentru behehe vei prăpădi și pe mihoho, se spune cuiva care umblă după un lucru mărunt, riscînd astfel să piardă alt lucru mai de preț. Cf. NEGRUZZI, S. I, 247, TEODORESCU, P. P. 260, ZANNE, P. I, 392, MAT. FOLK. 1 176. - Și: mihahá interj, DR. V, 108, A II. – Onomatopee.