MIHANÍE s. f. (Învechit) Sistem tehnic, mașină; mecanism. Oștenii, cînd cu mîna și cu sabia a birui nu pot, cu mihanii și strataghemate se slujesc. CANTEMIR, IST. 64, cf. 217, 327. S-au găsit o mihani ca să sape și să curețe totdeauna matca Dîmboviței (a. 1815). GALDI, M. PHAN. 210. Să aduceți pe cuviosul egumen din mănăstirea Radului Vodă, carele are deplină știință a acestei mihanii. C. GANE, TR. V. 386. - Pl.:mihanii. – Și: mihani, mehaníe (GĂLDI, M. PHAN. 210) S. f. - Din ngr. μηχανή.