mehalț sm vz mihalț

mialc sm vz mihalț

mihal sm vz mihalț

mihalce sm vz mihalț

mihalciu sm vz mihalț

mihalte sm vz mihalț

mihálț m. (bg. mihalica, rudă cu ung. menyhal, mihalț, d. hal, pește. V. heleșteŭ). Un fel de pește fără solzĭ (lota vulgaris) care trăĭește pin rîurile de munte și maĭ la vale (numit și măntúș în nord și moláș în Trans.). – Și mihals în Mold. (VR. 1922, 9, 361). V. gad.