MIÉZURĂ s. f. (Regional) 1. Lînă de calitate mijlocie (sau de calitate inferioară). Astfel se scoate tot părul, pînă ce se ajunge la firele cele scurte de miezură. PAMFILE, I. C. 7, cf. 6, 9, DiACONU, P. 34, COMAN, GL. 55. Mnedzuri: lîna. . . din canuri ce se boiește și se bate în catrințe. ȘEZ. III, 71, cf. VI, 192, A V 2, 14, 15, 18, 31, VI, 4, 9, 14. 2. (În sintagma) Miezură de grîu = tărîțe de grîu „de al doilea”. Cf. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 208. Dubitul se face așa că. . . se pune în slatină urluialâ de ovăs . . . și puțină miezură de grîu, adică tărîțe de grîu de al doilea, cu care se mestecă, id. ib. - Pl.: miezuri. – Și: miézure s. f. – Sg. refăcut după miezuri (pl. lui miez).