miez s.n. I 1 centru, nucleu. A sfredelit piatra până la miez. 2 centru, mijloc, <fig.> buric, inimă, <înv.> înăuntru, <fig.> buric, inimă, <fig.; înv.> dric. Apele izvorăsc din miezul pământului. 3 (bot.) <reg.> sâmbure. Miezul de ghindă este bogat în substanțe uleioase. 4 (bot.; la fructe) carne, pulpă. Caisele au mult miez. II 1 (cu sens temporal) mijloc, putere, toi², <pop.> tărie, temei, <reg.> vipie, viu, <înv.> despus, <fig.; pop.> dric. În miezul nopții a început o furtună puternică. 2 (art.) miezul nopții = a (și miez de noapte) <pop.> crucea nopții (v. cruce), <înv. și reg.> miazănoapte, <reg.> miez de cântători, miez de miazănoapte, spicul nopții (v. spic). Miezul nopții este ora 24; b (geogr.; înv.) v. Miazănoapte. Nord; miezul zilei = a (și miez de zi) amiază, prânz, <pop.> crucea amiezii (v. cruce), înămiezi, namiază, <reg.> prânzul cel mare (v. prânz), prânzul mare (v. prânz), ziua jumătate (v. zi). Soarele strălucește puternic în miezul zilei; b (geogr.; înv.) v. Miazăzi. Sud¹; (reg.) miez de cântători = miez de miazănoapte v. Miez de noapte. Miezul nopții. 3 (bis.) miezul păresimilor = <reg.> tândala (v. tândală), tântele. Miezul păresimilor este mijlocul Postului Mare. III fig. 1 conținut, fond. Nu trebuie ocolit miezul spinos al problemei discutate. 2 esență, fond, materie, <fig.> inimă, măduvă, nucleu, sămânță, sâmbure. Încearcă să pătrundă miezul lucrurilor. Umorul și autoironia constituie miezul personalității sale. 3 <fig.> substanță. Cuvintele sale sunt pline de miez.