Definiția cu ID-ul 1327931:
Tezaur
MIEUNÁRE s. f. Faptul de a m i e u n a; mieunat1. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Și: (regional) miaunare (BARCIANU, V., COSTINESCU, LM, ALEXI, W.), miauíre (PONTBRIANT, D.), miuíre (lm) s. f. – V. mieuna.
MIEUNÁRE s. f. Faptul de a m i e u n a; mieunat1. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Și: (regional) miaunare (BARCIANU, V., COSTINESCU, LM, ALEXI, W.), miauíre (PONTBRIANT, D.), miuíre (lm) s. f. – V. mieuna.