Definiția cu ID-ul 1327683:
Tezaur
MIERȚUÍ vb. IV. Tranz. (Regional) A măsura cu atenție (exagerată) (Geoagiu-Orăștie). Cf. MAT. DIALECT, I, 261. (A b s o l.) Nu mai mierțui atîta; mare lucru că-i dai cu un pumn de făină mai mult. ib. - Prez. ind.: mierțuiesc. – Mierță + suf. -ui.