MIERLIȚĂ, mierlițe, s. f. Diminutiv al lui mierlă. S-au dus privighetorile măiestre; Pustiu e cuibul blîndei turturele... Ah, unde-i șuierul mierliței sure! IOSIF, P. 47. Străină, maică, ca mine Nu e nimenea pe lume, Făr’ mierlița din pădure. BIBICESCU, P. P. 108. Unde-aud cucul cîntînd Și mierlița șuierînd, Nu mă țiu om pre pămînt. TEODORESCU, P. P. 345.