Definiția cu ID-ul 1325640:
Tezaur
MIERIÚȚ, -Ă adj. (Transilv.) Mierior (1). Lelea cu ochi mierîuți, Tot în gură s-o săruți. MÎNDRESCU, L. P. 141, cf. PODARIU, PL. 91. Le-am cumpărat copiilor niște haine mieriuțe. MAT. DIALECT, I, 181. - Pl.: mieriuți, -e. - Și: mierîúț, -ă adj. – Mieriu1 + suf. -uț.