MIERÍU², -ÍE adj. De culoarea mierii. Cf. LM, SCRIBAN, D. ♦ Blond. Cea mierie nu-mi trebuie Nici la moartea mea să vie. Cea oacheșă ca murea . . . Acolo-mi petrec vremea. MARIAN, O. II, 357. Dragu-mi-i badea mieriu Ca colacul cel de grîu. VAIDA. Hei, tu sorureaua mea, Hei, tu soră, tu mnirîie, Fă colac din nouă grîie. ȚIPLEA, P. P. 4. Vine mîndrul cel mieriu Cu murguțul de la rîu. BUD, P. P. 35. ♦ (Despre ochi) Căprui. Cf. ALR I 31/59, 341, 347, 361. - Pl.: mierii. – Miere + suf. -iu.