miericică s.f. I 1 (apic.) miericea, <pop.> mieriță. 2 miere de trandafiri, miere rozată. II (bot.) 1 miericică-albă = Lamium album; sugel-alb, urzică-albă, urzică-creață, urzică-moartă, <reg.> fața-mâței (v. față), mierea-ursului-cu-flori-bălăi (v. miere), urzică-moartă-albă, urzică-surdă, urzici-mortărețe (v. urzică); miericică-roșie = Stachys silvatica; bălbisă, <reg.> iarba-păduchilor (v. iarbă), iarbă-de-strănutat. 2 (reg.) Cinsteț. Jale-cleioasă (v. jale²). Jale-de-pădure (v. jale²). Jaleș. Jaleș-de-pădure (Salvia glutinosa). 3 (la plante; reg.) v. Măduvă. Sevă. Suc.