MIERIALĂ s. f. (Transilv.) Albăstreală (pentru rufe, pentru var etc.). Cf. CHEST. II 378/289, ALR II/I h 245, ALR II 3378/228, 235, 260, 272, 279, 284, 310, 316, 349, 3403/250, A I 12, 13, 17, 22, 23, 26, LEXIC REG. 66. Folosim două feluri de mierială: de mieriit cămăși și de pus în var, cînd văruim casa. MAT. DIALECT, I, 181. - Pronunțat: -ria- și -ri-a-. – Pl.: mieriele. – Și: mierîiálă (MAT. DIALECT, I, 79) s. f. sg., mierăiéle (LEXIC REG. 66) s. f. pl. – Mierii + suf. -eală.