Definiția cu ID-ul 1318807:
Tezaur
MICUȚÍE s. f. (Învechit, neobișnuit) Faptă meschină, josnică. V. micime. Unul cere, altul nu dă, unul vra și altul ba, Deșertăciuni și micuții, încît nu mai întreba. BELDIMAN, E. 43/26. - Pl.: micuții. – Micuț + suf. -ie.