Definiția cu ID-ul 1318733:
Tezaur
MICURUȚ, -Ă adj. (Prin Maram.) Diminutiv (hipocoristic) al lui m i c (I 5). Un om mnicurut. CV 1951, nr. 3-4, 43. - Pl.: micuruți, -e. – De la mic. Cf. m i c u ț.
MICURUȚ, -Ă adj. (Prin Maram.) Diminutiv (hipocoristic) al lui m i c (I 5). Un om mnicurut. CV 1951, nr. 3-4, 43. - Pl.: micuruți, -e. – De la mic. Cf. m i c u ț.