MICROELECTRÓNICĂ (< micro- + electronică) s. f. Ramură a electronicii care se ocupă de crearea subansamblelor și blocurilor pe bază de microcircuite integrate și a elementelor de construcție auxiliare microminiaturale (plachete cu cablaj imprimat, cablu flexibil, mnicrofișe, microcalculatoare etc.), precum și cu folosirea acestora la aparatura radioelectronică. Apărută în deceniul 7 al sec. 20, s-a dezvoltat în direcția micșorării elementelor circuitelor integrate și a mării gradului de integrare. Se mai numește electronică integrată.