MICIURINIÁN, -Ă adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Miciurinist (1). Victoria orientării miciuriniene progresiste în biologie are o mare însemnătate. cv 1949, nr. 1, 4. 2. S. m. și f. Miciurinist (2). Savanții miciurinieni au păstrat și îmbogățit. . . moștenirea pozitivă a științei darviniste. CONTEMP. 1 949, nr. 126, 9/2. – Pronunțat: -ni-an. – Pl.: miciurinieni, -e. – De la n. pr. Miciurin + suf. -ian.