Definiția cu ID-ul 1307112:
Tezaur
MIÁR s. m., s. n. 1. S. m. (Învechit, rar) Miaș. Deacă auzi sutașul, postîmpi cătră miiari și-i. . . grăi vezi ce veri să faci. CORESI, L. 110/6. 2. S. n. (Ieșit din uz) Bancnotă de o mie de lei; (familiar) o mie de lei. Cf. GR. S. VII, 119, BL V, 60, IORDAN, L. R. A. 161. Babalîcul . . . stă înfundat în cazinou. Joacă pe miare. STANCU, R. A. V, 318. A aprins un teanc de miare și s-a aplecat sâ-i facă lumină englezului. T. POPOVICI, S. 63. - Pronunțat: mi-ar. – Pl.: (1) miari și miare. – Mie + suf. -ar. Pentru 1, cf. și lat. m i l l i a r i u s.