2 definiții pentru mișeaucă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mișeáucă (pop.) (-șeau-) adj. f., s. f., pl. mișeáuce

mișeáucă adj. f., s. f. (sil. -șeau-), pl. mișeáuce

Intrare: mișeaucă
  • silabație: -șeau- info
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișeaucă
  • mișeauca
plural
  • mișeauce
  • mișeaucele
genitiv-dativ singular
  • mișeauce
  • mișeaucei
plural
  • mișeauce
  • mișeaucelor
vocativ singular
plural