4 definiții pentru mișaucă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mișaucă sf [At: SADOVEANU, D. P. 78 / E: mișea + -aucă] (Mol) Femeie ticăloasă.

MIȘÁUCĂ adj. f. (Mold.) Ticăloasă, netrebnică. Mișauca de babă a ieșit în tîrg și s-a uitat cu agerime la unul și la altul. SADOVEANU, D. P. 78.

MIȘÁUCĂ adj. f. (Reg.) Ticăloasă. – Din mișea + suf. -aucă.

mișél, mișeá adj., pl. eĭ, ele (lat. mĭsĕllus, răŭ, păcătos, slab, [mlat.] lepros, dim. d. mĭser, mizer; vit. misello, pv vfr. mesel, lepros; cat. mesell, bolnav; vsp. mesillo. V. meser, meserie). Vechĭ. Sărman, sărac. Lepros, gubav. Mișel de, vaĭ de: mișel de el! Azĭ. Ticălos, mizerabil. Laș, fricos. – Fem. vechĭ și mișală, pl. tot -ele. Azĭ (rar) mișea, fam. mișarcă și mișaŭcă, pl. -e.

Intrare: mișaucă
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișaucă
  • mișauca
plural
  • mișauce
  • mișaucele
genitiv-dativ singular
  • mișauce
  • mișaucei
plural
  • mișauce
  • mișaucelor
vocativ singular
  • mișaucă
  • mișauco
plural
  • mișaucelor

mișaucă

etimologie:

  • mișea + sufix -aucă.
    surse: DLRM