meșteșugăresc, ~ească a [At: LEG. EC. PL. 242 / Pl: ~ești / E: meșteșugar + -esc] 1-2 Care aparține (meșteșugarului sau) ocupației lui Si: (rar) meserieșesc (1-2), meșteșugal (1-2). 3-4 Referitor (la meșteșugar sau) la ocupația lui Si: (rar) meserieșesc (3-4), meșteșugal (1-2). 5 De meșteșugar Si: (rar) meserieșesc (5), meșteșugul (5). 6 (Rar) Care vădește măiestrie, artă, talent Si: meserieșesc (6), meșteșugal (6).