MEȘTEȘUGI vb. IV. 1. Tranz. (Astăzi mai ales familiar) A face, a realiza, a executa (cu talent, cu pricepere, cu dibăcie), (învechit) a m e ș t e ș u g u i (1) ; (învechit, rar) a înzestra, a prevedea cu. . . Zidi în oraș. . . nește curți prea frumoase și le meșterșugi cu nește cămăr (case) luminoase (a. 1 648). GCR I, 133/29, cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U. ♦ (Neobișnuit) A aranja, a rezolva (cu pricepere) situația cuiva. Unde nu m-amestec eu, degeaba, nu se face nuntă. . . Hei! hei! pe cîți am meșteșugit eu ! CONV. LIT. XI, 62. 2. I n t r a n z. și r e f l. (Învechit) A acționa, a proceda, a se comporta (cu pricepere, cu dibăcie, cu viclenie); (învechit) a meșteșugui (2). Să o scoață de la moarte amară. . . meșterșugeaște așea. DOSOFTEI, V. S. ianuarie 6^v/1. Meșteșugeaște asupra ta ca asupra unii libovnice. AETHIOPICA, 38^r/10. S-au meșteșiugit ca un măiestru, de au intrat cum am zice pe supt pielea tuturor miniștrilor. DiONISIE, C. 212. ◊ T r a n z. Veniți dară să-i meșteșugim pre dînșii, pentru ca să nu să înmulțească, și cînd ni se va întîmpla noao războia, să vor adaoge și aceștea cătră nepriiateni. BIBLIA (1 688), 39¹/38. !3. R e f l. (Învechit) A se strădui, a se sili (cu talent, cu pricepere sau cu mijloace viclene, perfide) să. . .; (învechit) a meșteșugui (3). În tot chipul să meșteșugi cum ar face să aibă spurcată împreunare cu dînsa. MINEIUL (1 776), 10^v2/1. Meșteșugindu-se el cu cuvîntul lui să răsipească mulțimea oamenilor ca să nu să jăfuiască argintul. ib. 161^v1/21. Vezi cum se meșteșugea calvinii să tragă la credința și legea lor pe bieții românii din Ardeal! ȘINCAI, HR. III, 41/31. 4. T r a n z. (Învechit) A pune la cale, a plănui, a aranja; a urmări; (învechit) a meșteșugui (4); (tranz. și intranz.) a unelti, a urzi (împotriva cuiva). Și spre oamerii tăi lăncotiră (h i t l e n i r ă cc², meșterșugiră D) cu voie. PSALT. 171. L-au furatu-l noaptea, meșterșugind cu aceasta să dzîcă c-au învis din morț. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 125^r/8. Au aflat toate cîte le-au grăit și le-au meșteșugit vlădica. . . că sînt minciuni (începutul sec. XVIII), MAG. IST. IV, 51/10. Meșteșugi ca să arză chivotul sfîntului. MINEIUL (1 776), 161^v1/1. Au meșterșugit împăratul nostru să nu vorbească mulți cu tine. VARLAAM-IOASAF, 18^{v/8, cf. KLEIN, D. 94. Pre învecinatele ghinte. . . le invită, ca împreună cu el să se scoale asupra romanilor, și altele împotriva legăturei meșteșugeaște. maior, ist. 5/11, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF. 5. T r a n z. (Învechit) A simula că. . ., a se preface că. . . Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU, ALEXI, W. 6. Tranz. (Familiar, rar) A falsifica, (învechit) a meșteșugui (5). Cică i-ar fi lipsit cîteva sute de mii de lei din casă, ar fi meșteșugit și registrele. ap. IORDAN, STIL. 366. – Prez. ind.: meșteșugesc. – Și: (învechit) meșterșugi vb. IV. – V. meșteșug.