MEȘTEȘUGAȘ s. m., adj. (Învechit) 1. 1. S.m. Meșteșugar, meseriaș. Cf. PONTBRIANT, D., MÎNDRESCU, UNG. 173. 2. Adj. Priceput, dibaci, meșter (I 3). Învățăturile lesnesc pe oameni. . . și meșteșugași-i arată, și vrednici-i face spre toate lucrurile (a. 1775). URICARIUL, L, 75.Pl.: meșteșugași, -e. – Meșteșug + suf. -aș.