meșteșug s.n. I 1 meserie, <rar> meșteșugărie, <înv. și reg.> meșterie, zănat, <reg.> breaslă, măistorie, <înv.> industrie. 2 artă, dibăcie, iscusință, îndemânare, măiestrie, pricepere, stil, știință, talent, <fam.; iron.> savantlâc, <înv.> iscusime, tehnă, <grec.; înv.> perilipsis, <fig.; livr.> clasicitate. Statuia a fost executată cu mult meșteșug. 3 (reg.) v. Lucru. Muncă. Treabă. 4 (art.; milit.; înv.) meșteșugul războaielor v. Artă militară. Război¹. II 1 (înv. și pop.) v. Înțeles¹. Rațiune. Rost. Semnificație. Sens. 2 (înv. și pop.) v. Secret². Taină. 3 (înv. și pop.) v. Complot. Conjurație. Conspirație. Intrigă. Mașinație. Uneltire. 4 (pop.) v. Abilitate. Destoinicie. Dexteritate. Dibăcie. Ingeniozitate. Iscusință. Isteție. Istețime. Îndemânare. Manualitate. Practică (v. practic). Pricepere. Știință. Talent. Ușurință. 5 (în credințe și superstiții; pop.) v. Descântec. Farmec. Magie. Sortilegiu. Vrajă. Vrăjitorie. 6 (înv.) v. Escrocherie. Hoție. Impostură. Incorectitudine. Înșelăciune. Înșelătorie. Pungășie. Șarlatanie. Șmecherie. III (tehn.; înv. și reg.) v. Dispozitiv. Mecanism.