MÉȘNIȚĂ s. f. 1. (Mold., Bucov.) Mîncare preparată din lapte dulce fiert și îngroșat (ȘEZ. VII, 76) cu făină de grîu sau cu tăiței (ib. III, 71), cu crupe (com. din STRAJA-RĂDĂUȚI) de mălai (MARIAN, Î. 390), cu făină de mei (DDRF, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI), cu păsat (H X 357, SBIERA, P. 163, ALR I 735/610) ori cu orez (PAMFILE, S. V. 8, H III 464, X 357), servind uneori ca umplutură pentru pască (IORDAN, L. M.). S-aduc bucatele în masă, carne cu perje sau cu cartofi, plachie, ghițmani, meșniță și friptură. SEVASTOS, N. 220, cf. 4, ȘEZ. I, 202, PAMFILE, S. T. 139. Decît meșnița din alt sat, mai bine serbușca din satul tău (= mai bine te însori cu o fată modestă, dar pe care o cunoști, decît cu una cu renume, dar pe care nu o cunoști). Cf. ZANNE, P. VI, 302, 371. ◊ E x p r. (Rar) A-i face mleșniță (ceva cuiva) sau a-l face mleșniță = a-i zdrobi (cuiva ceva) sau a-l zdrobi (pe cineva), a-i face terci, piftie (cuiva ceva) sau a-l face terci, piftie (pe cineva). Diavola de muliere Era să-ți facă mleșniță din criere. BUDAI-DELEANU, T. V. 149. 2. (Regional) Mămăligă subțire (Coverca-Vatra Dornei). GLOSAR REG.(Prin Mold.) „Spuma, caimacul laptelui”. Com. FURTUNĂ. – Pl.: meșnițe. – Și: mléșniță s. f. MARIAN, Î. 390, SBIERA, P. 163, ȘEZ. VII, 76.Cf. bg. млечинца, scr. mlečnica „numele unei ciuperci comestibile (Lactarius piperatus), numită și burete de lapte”.