9 definiții pentru mezzosoprană mezzo-soprană mezzo-soprano


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEZZOSOPRÁNĂ, mezzosoprane, s. f. Voce de femeie situată ca registru între soprană și contraltă; cântăreață cu o asemenea voce. [Pr.: méțo-] – Din it. mezzo-soprano.

mezzo-sopra sf [At: CONTEMP. 1966, nr. 1Â, 6/1 / P: me-țo~ / Pl: ~ne / E: it mezzo-soprano] Cântăreață cu voce de înălțime mijlocie, între soprană și contraltă.

MEZZO-SOPRÁNĂ, mezzo-soprane, s. f. Voce de femeie situată ca registru între soprană și contraltă; cântăreață cu o asemenea voce. [Pr.: méțo-] – Din it. mezzo-soprano.

MEZZO-SOPRÁNĂ, mezzo-soprane, s. f. Cîntăreață cu voce de o înălțime mijlocie, între sopran și alto. – Pronunțat: me-țo-.

MÉZZO-SOPRÁNĂ s.f. Cântăreață a cărei voce este situată între sopran și alto. [Pron. me-țo-, pl. -ne. / < fr. mezzo-soprano].

MÉZZO-SOPRÁNĂ s. f. voce de femeie, între soprană și contraltă; cântăreață cu o asemenea voce. (< it. mezzosoprano)

*mezzo-sopráno m. (zz = dz). Cuv. it. care înseamnă „sopran mediŭ”, vorbind de o voce femeĭască între soprano și contralto.

mezzo-sopran(i) (ă) (echiv. fr. bas-dessus). 1. Voce (1) feminină între soprano (1) și contralto*. Registrui ei (sol-do3 c.) îmbină amplitudinea și adâncimea contralto-ului cu întindere mare și penetrație sopr. O deosebește de sopr. mai ales timbrul mai întunecat și registrul (I, 1) de piept mai dezvoltat, iar de c. a. întinderea mare în acut. În practica de operă*, se întretaie cu s. dram. sau cu c. a. Rol tipic este Carmen. Țesătura de mare efect o face potrivită pentru ample desfășurări dramatice (Amneris, Venus, Ortrud). M. române notabile: Elena Theodorini, Maria Snejina, Zenaida Pally, Elena Cernei etc. În operele românești roluri de m. sunt: Jocasta în Oedip de Enescu, Marica Doamna din Ion Vodă cel Cumplit de Gh. Dumitrescu, Doamna Chiajna din opera cu același nume de N. Buicliu. 2. Cheie de m. denumirea cheii de do* de pe linia a doua a portativului*.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mezzosopránă [zz pron. ț] (-so-pra-) s. f., g.-d. art. mezzosopránei; pl. mezzosopráne

Intrare: mezzosoprană
  • silabație: -so-pra-
  • pronunție: mețosoprană
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mezzosopra
  • mezzosoprana
plural
  • mezzosoprane
  • mezzosopranele
genitiv-dativ singular
  • mezzosoprane
  • mezzosopranei
plural
  • mezzosoprane
  • mezzosopranelor
vocativ singular
  • mezzosopra
  • mezzosoprano
plural
  • mezzosopranelor
  • pronunție: mețo-soprană
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mezzo-sopra
  • mezzo-soprana
plural
  • mezzo-soprane
  • mezzo-sopranele
genitiv-dativ singular
  • mezzo-soprane
  • mezzo-sopranei
plural
  • mezzo-soprane
  • mezzo-sopranelor
vocativ singular
  • mezzo-sopra
  • mezzo-soprano
plural
  • mezzo-sopranelor
mezzo-soprano substantiv invariabil
invariabil (I1)
  • mezzo-soprano

mezzosoprană mezzo-soprană mezzo-soprano

  • 1. Voce de femeie situată ca registru între soprană și (contr)altă; cântăreață cu o asemenea voce.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: