mezin, -ă adj., s.m., s.f. 1 s.m., s.f. (mai ales art.) prâslea, <reg.> urmatic, zăpârstea. Face cunoștință cu mezina familiei vecine. Mezinul lor este elev la școala primară. 2 adj. (despre frați) mic. Fratele mezin este student la medicină. 3 adj., s.m., s.f. (pop.) v. Mijlociu.