MEZALIANȚĂ s. f. (În concepția societății bazate pe clase) Căsătorie cu o persoană considerată de condiție socială inferioară. Cf. COSTINESCU, BARCIANU. Sînt o ramură colaterală și degenerată a Ghiculeștilor. Născută tot dintr-o mesalianță. C. PETRESCU, C. V. 70, cf. id. A. R. De aceea aristocrațiile de pretutindeni au interzis căsătoriile exogene, „mezalianțele” care ar fi putut corci cursul imaculat al atavismelor. RALEA, S. T. 11, 224, cf. I, 101, III, 238, S. C. ȘT. (iași) 1958, nr. 1-2, 135. – Scris și: mesalianță. – Pronunțat: -li-an-.- – Pl.: mezalianțe. – Din fr. mésalliance.