METROPOLĂ s. f. 1. Stat sau oraș mare din antichitate, considerat în raport cu coloniile sale. Colonia este un ținut afară din țară, căria sînt supuși lăcuitorii lui cei tot de o viță cu aceliilalte, care către dînsa se zice metropolă. GENILIE, P. 43/11, cf. ANTONESCU, D. Organizația coloniei. . . era imitată după cea a metropolei, Roma. XENOPOL, I. R. I, 165, cf. IV, 59. ♦ P. a n a l. Stat imperialist, considerat în raport cu coloniile sale. Cf. V. ROM. aprilie 1 954, 66. 2. (Învechit, rar) Oraș de reședință a unei mitropolii. Vasilie III. . . făcînd din capitala sa metropole bisericei rusești, numi el singur mitropolit (a. 1 865). URICARIUL, X, 374. 3. Nume dat marilor orașe ale lumii (de obicei marilor capitale de state). Cf. COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. Afișe imense. . . acopereau zidurile marilor metropole. SAHIA, N. 66. Să dăruiască metropolei un magistrat excepțional. POPA, V. 232. Din Buenos-Aires-ul de altădată s-a ridicat în jumătate de veac o metropolă modernă. SADOVEANU, O. X, 447, cf. IX, 248. [Boierii] duc. . . o viață de lux între metropolele occidentale și moșiile lor. CĂLINESCU, E. 16. Au fost desigur în vremea aceea nopți cînd aceste cîteva duzini de opaițe aprinse pe pămînt vor fi dat oamenilor. . . certitudinea că se găsesc într-o intens iluminată metropolă. BOGZA, C. O. 202, cf. 305. În zeci și zeci de puncte ale Moscovei . . . se construiesc edificii uriașe, care vor îmbogăți această metropolă. STANCU, U.R.S.S. 102. Am ajuns în miezul metropolei pe la prînz, în sunetele claxoanelor de la automobile. V. ROM. octombrie 1 955,114. Iată, e ceasul cînd în marile metropole Acțiunile urcă și scad vertiginos. BARANGA, V. A. 14. – Accentuat și: metropolă DM. – Pl.: metropole. – Și: (învechit) metropole, mitrópolă (COSTINESCU) s. f. – Din fr. métropole.