METÓPĂ s. f. (Arhit.) Spațiul dintre triglifele frizei ordinului doric, închis cu o placă de piatră netedă sau decorată cu picturi sau cu sculpturi. Cf. ANTONESCU, D., COSTINESCU. Cei de pe metope sînt luptătorii pe cari a trebuii să-i biruiască Traian. PÂRVAN, G. 122, cf. LTR². - Pl.: metope. – Din fr. métope.