METONIMIE s. f. Figură de stil care constă în denumirea întregului prin parte, a cauzei prin efect, a abstractului prin concret etc. Cf. VALIAN, V., POLIZU, PROT.-POP., N. D., ODOBESCU, S. III, 29. Metonimia nu e în cele mai multe cazuri, ca metafora, o figură pe care o face vorbitorul spre a da mai multă culoare expresivă spuselor sale, ci rezultatul unei interpretări nouă. PUȘCARIU, L. R. I, 110. Sub rubrica metonimiei intră toate transferurile dintre cuvintele și noțiunile respective care stau într-un oarecare raport logic. VIANU, M. 102. - PI.: metonimii. – Din fr. métonymie.