METEORÍT s. m. Bucată desprinsă dintr-un corp cosmic (care străbate atmosfera și cade pe suprafața pămîntului); (învechit) meteorolit. V. a e r o l i t, m e t e o r. Cf. CANTUNIARI, L. M. Nichelul se găsește în stare nativă numai în unii meteoriți. IOANOVICI, TEHN. 68. – Pronunțat: -te-o-. – Pl.: meteoriți. – Din fr. météorite.