METATÁRS s. n. Parte din scheletul labei piciorului cuprinsă între tars și degete și formată din cinci oase dispuse radial. Oasele metatarsului. POLIZU, P. 45/17, cf. PROT.-POP., N. D. Cimitirul era ca un vîrtej. . . Albeau prin noaptea neagră coloane vertebrale. . . Și metatars și stern, mace- DONSKI, O. I, 126, cf. BIANU, D. S. 717. - Pl. : metatarsuri și (rar) metatarse (ANTONESCU, D.). – Din fr. métatarse.