METASTAZĂ s. f. 1. (Med.) Deplasare a unui proces patologic dintr-un punct al organismului în altul, localizare secundară a unei boli. Cf. NEGULICI, ANTONESCU, D., COSTINESCU. Avem metastaza oreioanelor, în care inflamațiunea să duce de la glanda parotidă din dosul fălcilor. . . la ovare. BIANU, D. S. 2. (Rar) Figură retorică prin care vorbitorul, obligat să mărturisească un fapt reprobabil, îl prezintă ca aparținînd altcuiva. Cf. LM, SCRIBAN, D. 3. (Fonetică) Detentă. Cea de a treia fază, destinderea sau metastaza reprezintă momentul în care organele vorbirii revin la normal. SCL 1 955, 224. – Pl.: metastaze. – Și: (învechit, 1, 2) metastás subst,. LM. – Din fr. métastase.